Umblatul cu Capra ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, colind cu capra sau ţurca în Moldova şi Ardeal, boriţă (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra este denumită „brezaia” (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii), şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou. Capra se face dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se înveleşte cu hârtie roşie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată şi încreţită, sau se lipeşte o piele subţire cu păr pe ea. Cercetătorii presupun ca dansul caprei, precum şi alte manifestări ale măştilor zoomorfe (caiutii – feciori travestiti in cai, turca – masca de taur), întâlnite în satele românesti la vremea Crăciunului provin din ceremoniile sacre arhaice închinate morţii şi renasterii divinităţii. Proiectele au un rol foarte important în dezvoltarea noastră ca viitori învățatori întrucât ne ajută să învațăm să comunicăm atât cu pariinții cît și cu viitorii noștri elevi.
Păstrarea datinilor și obiceiurilor strămoșești este foarte importantă. În primul rând, consider că acestea ne reprezintă . Nimic nu ne poate defini mai bine. In al doilea rand, consider ca aceste traditii ne reprezinta peste granita. Calatorul stain va fi surprins sa le descopere, deoarece Romania este un loc plin de mituri si legende bine pastrate de-a lungul timpului. De asemenea, calatorul roman sau strain se poate bucura de frumusetea costumului popular care se mai poarta inca in unele regiuni de la tara, dar si de frumoasele traditii romanesti ce se tin la sarbatorile crestine sau la alte momente importante din viata lor. Aici putem aminti: traditiile legate de nastere (ursitoarele), de botez, de nunta si chiar de moarte. Nu putem uita uita nici traditiile legate de sarbatori importante: Sf. Andrei, Sf. Nicolae, Craciun, Paste. Cred ca bucataria romaneasca, este una dintre cele mai gustoase. In concluzie consider ca fara aceste traditii si obiceiuri nu existam ca popor.
Subiectul ales are o importanță deosebită. Cu cât tinerii practică în număr cât mai mare, aceste obiceiuri vor fi păstrate mai mult timp și vor fi tratate cu o seriozitate mai mare.
Începând cu Ignatul si sfârsind cu zilele Craciunului, prin alte parti începând cu zilele Craciunului, iar prin altele obisnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, exista obiceiul ca flacaii sa umble cu turca, capra sau brezaia. Ca si în celelalte jocuri cu masti practicate în timpul sarbatorilor de iarna, si în jocul caprei si-au facut loc, pe lânga mastile clasice (capra, ciobanul, tiganul, butucarul), mastile de draci si mosi care, prin strigate, chiote, miscari caraghioase, maresc nota de umor si veselie, dând uneori o nuanta de grotesc.
Jocul "caprei" (omorârea, bocirea, înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sarbatorilor agrare jocul a devenit un ritual menit sa aduca rodnicie anului care urmeaza, spor de animale în turmele pastorilor, succesul recoltelor - invocat si evocat de boabele care se aruncau de gazda peste cortegiul "caprei".
Aceasta se pare ca îsi are originea în obiceiurile romanilor si elinilor: fie în jocurile si cântecele desfasurate în jurul altarelor pagâne de preotii sau cântaretii travestiti în dobitoace cu ocazia sarbatorilor date pentru cinstea zeilor, ori în versurile satirice contra generalilor ce repurtau vreun triumf, fie în amintirile vagi despre dansurile cunoscute la greci sub numele unor pasari rapitoare.
Capra joaca dupa fluier, iar la terminare, unul din flacai; apropiindu-se de masa unde sunt membrii familiei, începe sa vorniceasca. Flacaii joaca pe stapâna casei, pe fete si chiar servitoare, daca sunt în casa, si apoi multumind se îndeparteaza.
Am îvățat că toate tradițtiile au un rol deosebid de important pentru orice popor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu